L-am iubit...

"L-am iubit cu toata fiinta mea. Dar a plecat, ma doare..nu stiu? Ma simt goala, il compar cu fiecare baiat care imi vorbește dar nimeni nu ii poate poate lua locul,de ce?mi-a fost cea mai draga persoana, nu ne-am mai vazut de aproape 2  luni..Mai am seri cand citesc conversatiile noastre si ma doare,si plang si ma simt goală. Goala,ca acum nu e cu mine probabil ca e cu o Ea. Dar ea v-a pleca intr-o zi,el v-a plânge da,pentru ca stiu cum doare. Dar eu nu voi fi acolo sa pot sa-l fac sa rada cum făceam odata. N-am sa pot sa stau la el in brate, nu o sa-l mai enervez pana cand o sa-mi spună ” taci! Si pupa-ma!” Nu o sa mai merg seara la el,nu o sa mai radem impreuna,n-am sa-l mai sarut pe gat, nu o sa ma mai strângă in brate, nu vom mai avea banca noastră. Nu o sa mai am cu cine sa ma simt cu într-adevăr bine, nu voi mai fi aici la orice ora,nu vom mai vorbi despre orice tâmpenie nu va mai avea cine sa ma muste de gat, nu o sa mai imi spună nimeni "iubita". Nu,doar pentru simplul fapt ca nimeni orice ar face nu va fii ca el,nu pot sa-l uit. Imi doresc sa uit promisiunile ce mi le-a facut sau ce ni le-am facut,sa uit amintirile noastre sa fie ca si cum nu ne-am cunoscut,păcat as sterge amintiri frumoase dar cel putin nu o sa ma mai doară. Ce sa fac? De ce nu reușesc ? Simt ca nu voi mai avea puterea sa retraiesc amintiri la fel,cu altcineva."